La mormantul gramaticii romane

Imbraca-te in doliu, frumoasa Romanie,

O gura-imensa de-aer, trage in antic pieptul tau;

C-acuma din limba-ti incurcata si latina,

Se stinse un luceafar, se stinse o lumina,

                                                S-a stins gramatica!

Metalica, vibranda, a celor taste multe jale,

Vuieste chiar si in parcuri si suna neincetat;

Caci, ah! Dusmanul mare al cratimelor tale

Pasi, veni acum-n a dictionarelor tale cale

                                       Insusi mess-ul, s-a inventat!

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! gramatica-ncurcata, mare,

Colo unde te-asteapta latina si slavona, vesinca moartea lor,

Ce-ntoana tainic, stridenta, a diacriticii cantare

Si-ti impletesc vocale, consoane suieratoare,

                                                            Cu-toate-nlocuite de un simplu „LOL”

Te plange-inspectoratul, te plange-n voce tare,

Te plang in tanguire si-elevii.. nonverbal;

Caci virgula ta mareata, in falnica-i uitare

O urma-ncet pe rand, punctuatia-ti mare

                                                        Ce chat atat de infernal!

Urmeze inca-n cale-ti inter-romana noastra,

Ce junii toti o varsa pe taste ca-nlocuitor al tau,

Urmeze-ti ea prin decaderea-ti in abrevieri tanguioase,

In „OMG”-uri rasunande, si „BRB”-uri furioase

                                                       Colo,  in DEX-ul tau!...

..Din volumul „Lacramioarele invataceilor frustrati, la mormantul prea iubitei lor gramatici Gramatica Limbii Romane, rapausata odata cu aparitia mess-ului.”