Plugusorul Vesel

Aho, aho, copii si frati

Puneti mana si-nvatati
La tabla v-aliniati
Si poemul recitati!


Pai domnule profesor... vedeti...


S-a gasit intr-un an 
Un poet Eminescian
Versurile a-ncalecat
Iara noi le-am invatat!


Cu nume de struto-centaur
Cu rima alba de aur
Cu ritmul "De pas nu-mi pasa"
Si cu masura nu lunga da' groasa


Prin carti s-a imprastiat
Ca sa dea de invatat
Copiilor de imparat.
Si-ncurand ne-am apucat


De citit si de-nvatat
In crucis
In curmezis
Ne-am apucat de invatat intr-o joi
Poemul primit ca tema de noi.


Ziua toata-am invatat
Rima alb-am recitat
Si prin vers am treierat.
Greu, incet, ne prinse seara
Dete Domnu' il invataram!


Iar cand lucrul am sfarsit 
Iata mare ce-am patit:
Un vant mare pe Pamant
Poemul ne-a sters din gand!


Iata deci, am invatat
Dar poemul am uitat
Am venit de v-am urat 
Sa ne dati 10 curat!


Atunci de 2 impart cinci
La copiii cei voinici
Sa iasa 10 curat
C-ati venit si mi-ati urat!
Ia manati la locuri mai!


Hai...hai...!

Doamne ocroteste-i pe romani! - parodie

Doamne nu uita de noi,

Suntem saraci, vrem euroi

Doamne ocroteste-i pe romani,

E criza doare burtica

Plecam in America

Doamne ocroteste-i pe romani

Saraca tara, pradata

Rosia Montana-i surpata

Doamne ocroteste-i pe romani,

Ne-or umplut ungurii cruzi

Ne-or lasat saraci si surzi

Doamne ocroteste-i pe romani,

Transilvania e furata

De unguri e invadata

Doamne ocroteste-i pe romani,

Da’ plecam in Occident

Sa cersim pe-al lor ciment

Doamne ocroteste-i pe romani,

Da’ plecam in Occident

Sa cersim pe-al lor ciment

Doamne ocroteste-i pe romani

La mormantul gramaticii romane

Imbraca-te in doliu, frumoasa Romanie,

O gura-imensa de-aer, trage in antic pieptul tau;

C-acuma din limba-ti incurcata si latina,

Se stinse un luceafar, se stinse o lumina,

                                                S-a stins gramatica!

Metalica, vibranda, a celor taste multe jale,

Vuieste chiar si in parcuri si suna neincetat;

Caci, ah! Dusmanul mare al cratimelor tale

Pasi, veni acum-n a dictionarelor tale cale

                                       Insusi mess-ul, s-a inventat!

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! gramatica-ncurcata, mare,

Colo unde te-asteapta latina si slavona, vesinca moartea lor,

Ce-ntoana tainic, stridenta, a diacriticii cantare

Si-ti impletesc vocale, consoane suieratoare,

                                                            Cu-toate-nlocuite de un simplu „LOL”

Te plange-inspectoratul, te plange-n voce tare,

Te plang in tanguire si-elevii.. nonverbal;

Caci virgula ta mareata, in falnica-i uitare

O urma-ncet pe rand, punctuatia-ti mare

                                                        Ce chat atat de infernal!

Urmeze inca-n cale-ti inter-romana noastra,

Ce junii toti o varsa pe taste ca-nlocuitor al tau,

Urmeze-ti ea prin decaderea-ti in abrevieri tanguioase,

In „OMG”-uri rasunande, si „BRB”-uri furioase

                                                       Colo,  in DEX-ul tau!...

..Din volumul „Lacramioarele invataceilor frustrati, la mormantul prea iubitei lor gramatici Gramatica Limbii Romane, rapausata odata cu aparitia mess-ului.”